What is love?

    Intrebarea vesnic prezenta

Să privim stelele, cum strălucesc îmbrăcând cerul într-o haină orbitoare.Ce simțim atunci când privim stelele? Simțim neputință,nu le putem atinge , sunt atât de departe, dar lumina lor strălucește atât de puternic încât noi o putem privi. Așa este și dragostea , acest sentiment de neatins dar atât de puternic încât îl putem simți aproape.

 Dragostea este frumoasă, este că un cer senin de primăvară.

 Atunci când privirile se întâlnesc, iar fluturașii din stomac îți trezesc sentimentul iubirii, atunci când inimă nu mai poate rămâne în piept , atunci când emoția îți tăie respirația, atunci când scântei ies din ochii tăi, atunci se naște iubirea.

 Drumul este lung, indiferent în ce mod , iubirea ne însoțește toată viață, este acolo pâlpâind neîncetat. Este că primăvară, ea renaște de mii de ori în noi cu proaspete dorințe de fiecare data la fel de frumoasă. Nu contează locul,timpul,vârstă, iubirea este oriunde, oricând și nu are vârstă. Adevărată iubire este cea dezinteresata și dăruită necondiționat.Gândul de a avea o mână plină de magia iubirii ce o poți strânge , o flacără ce arde încălzindu-ți sufletul îți oferă siguranță și ușurință de a îți exprimă sentimentele.

 Totul pare o poveste, dragostea este atât de frumoasă, desprinsă din basme iar în același timp este atât de  reală, da este reală, este în adâncul sufletului fiecărui pământean, uneori nu o vedem , avem nevoie de un impuls dar ea există.

 Nu vom primi niciodată iubire dacă nu dăruim, cum am putea primi dacă nu deschidem ușă inimii noastre? Avem atât de multă dragoste de dăruit, este că un praf cu mii de stele presărat pe o mare de gheață, este că soarele din deșert.

 Cândva cineva m-a întrebat ce este dragostea..Nu aș fi putut să I ofer răspunsul corect niciodată, dar i-am spus : Privește soarele răsărind, privește ochii unui adolescent îndrăgostit poți simți febră iubirii? Atinge mână celui mai bun prieten, vei întâlni iubirea dezinteresata. Dăruiește din magia ta , învăța să privești în adâncul sufletului și da , acolo este iubirea , în atât de multe locuri pentru noi.Doar tu o poți găsi ,doar tu o poți înțelege într-un mod special , așa o vei putea simți vibrând în tot corpul.

 Speranța zilei în care visele ți se vor îndeplini constituie iubirea, nu lasă acel vis construit din iubire să piară, alimentează-l cu acele sclipiri minunate ce vin din centrul tău.

 Sunt atât de multe secrete în această lume, în viață , enigme dar nici-unul că iubirea, este un secret ce inimă noastre odată întâlnit îl caută cu atât de multă nerăbdare, secretul ce face lumea să miște, soarele să strălucească și ochii să privească.

 Dragostea este oriunde  puțin sau mai mult , îndeajuns să aducă mult dorită fericire dar cel mai profund se află în sufletul nostru.

 

Love Story from another world

Little Love dance
In inima muntilor,la poalele raurilor,surasul izvoarelor rasuna ca un flaut fermecat din basme. Stralucirea alb-abastra a cerului si soarele arzator se oglindeau in raul limpede printre crengile dese si verzi.
Era o atmosfera de liniste iar ea,Printesa Apei colora padurea , era atat de frumoasa, braul de margaritare orbea privirile fiintelor necuvantatoare,muntii se aplecau in fata frumusetii sale,ochii verzi si mari ce pareau niste roiuri stralucitoare de unde pierzandu.se intr-un albastru cristalin, parul negrul ca abanosul cu mii de stelute aurii ce imprastiau lumina.P
e iarba deasa,printre miile de flori, ea era o stea,isi apleca capul asteptand sosirea Printului Muntilor. In luminisul cu pereti albi ca ghioceii,sub albastrul cer dansau grandios ,ochii lui mari o priveau neincetat sub acoperisul de arging,sub privelistea imensa ca o oglinda ce le reflecta fericirea.
Era tot ce visase,il duios dansand la bratul lui,chipul ei radia de fericire,inima ii batea neincetat in timp ce padurea ii ocrotea iar fosnetul frunzelor si ciripirul frunzelor pareau o melodie armonioasa in dansul lor lin.
Visul nepretuit , visul curat ce apele si muntii il prevesteau acum era aievea,il putea privi si totodata simti. Iubirea lor era petcetluita de binecuvantarea muntiilor si apelor.

Miile de sentimente din inima ei s-au transformat in fluturasi zburand prin minunatul vazduh.

Bye dulce 16

Mai urc o treapta..

Peste cateva zile imi voi lua ramas bun de la va varsta de 16 ani..oficial HI 17. Nu stiu cum sa reactionez,tot ce stiu este ca imi pare foarte rau de timpul ce trece...atatea amintiri ,ce raman doar amintiri culese din trecut.
Inceputul sfarsitului copilariei

Parca ieri eram in curtea scolii,parca ieri papusile imi ocupau tot timpul,parca ieri primavara ce sosea imi umplea sufletul de bucurie..dar clipele trec si toate aceste momente frumoase se sting.
Zilele se scurg iar noi suntem ca niste statui ce privim vesnic intr'o directie,nu stim sa vedem micile amanunte ale vietii ce ne coloreaza timpul.
Eu ma simt copil,sigur ca ma simt..nu vreau sa "imping" timpul,nu vreau sa il "accelerez",vreau sa traiesc viata din plin..cartea copilariei mele sa fie plina.Pot spune ca sunt foarte norocoasa ..am avut o copilarie in adevarul sens al cuvantului am stiut ce inseamna distractia si iubirea infantila,ceea ce nu pot spune despre generatia din zilele noastre.calculatorul a inlocuit papusa, mall-ul curtea scolii iar bicicleta sta ruginita in curte,doar avem laptopul..de ce am iesi la o plimbare? de ce am citi o carte ? exista internet!!! really?
Perioada adolescentei este una foarte frumoasa dar si destul de dificila,devenim impulsivi,usor de manipulat..descoperim lucruri noi dar multe dintre ele nu sunt atat de benefice.
Prima dragoste

Dragostea...vine ca vrem ca nu . Fluturasi ne dau tarcoale iar noi nu stim cum sa ii oprim,inima ne sare din piept iar emotiile sunt imense,este acea dragoste frumoasa si curata, o dragoste nedeslusita si destul de neinteleasa.Cum spuneam putem fi impulsivi si usor de manipulat de aceea un pic de atentie,indiferent cat de loviti de Cupidon suntem nu ar strica.
Cum arata viata mea la 16 ani?
Sunt o fata simpla.cu capul pe umeri.,.petrecerile nu sunt un punct important in my to do list.Incerc sa fiu cat mai realista...asta ne tine in viata.
La ce visez?

Sa devin  jurnalista...cu totii avem vise :D   
17.varsta modificarilor

Mai e putin si devii majora..GOD !.e varsta schimbarilor,devii incapatanata,dificila..toate datorita clipelor ce le privesti trecandu'ti printre degete ..si nu poti face nimic,incep deciziile , ai mult mai multa responsabilitate,se deschide drumul ,vezi viitorul dar ai o frica imensa ,frica zilei de maine,frica deciziilor importante din viata ta..

P.s Avem 17 dar sa nu uitam sa fim copii,sa nu intram prea mult in maturitate,sa traim sa simtim,sa iubim ,viata e scurta dar atat de FRUMOASA .

Bye 2011

Si a mai trecut un an ,un an plin de reusite,nereusite,iluzii,succese,esecuri ,un an din viata noastra ,un fir de nisip din clepsidra timpului... 2011 a fost pentru mine un an in care sa zic asa m'am regasit , mi'am dat seama cine sunt,cat valorez si ca drumul meu abia incepe,spun drum pentru ca cu totii avem un drum de paecurs ,depinde de atitudinea noastra depinde de visurile noastre,depinde de motivatia ce o avem pentru ca acest drum sa fie cat mai lung. In acest an am inceput sa imi cladesc propiul viitor,am inceput sa imi pun o multime de intrebari ce inca nu isi au raspuns..a fost un an minunat in care desi mi'am lasat copilaria,cheful acela de joaca ,amintirile nepretuite a fost un an al convingerii ,al implinirii. Liceul in acest an mi'a fost atat de drag,deja simt dorul ce il voi avea peste 3 anii,in acest an am simtit spiritul de adolescent cum fierbea in mine si toata lumea era a mea. Ce imi doresc de la 2012? O intrebare comuna; Imi doresc un an la fel sau poate mai putin bun decat cel din 2011,imi doresc ,ca in acest an sa fiu cat mai puternica si sigura in decizii sa las in urma indoiala ,sa profit de fiecare minut ca si cum as muri in urmatorul,sa ma dedic mie ,sa invat mai mult din greseli ,sa infrunt probleme cu maiestrie si sa fiu mult mai puternica. Ma uit in urma si nu imi vine sa cred cat de repede au trecut anii..cat de repede am inlocuit papusile cu manualele si parcul cu mall'ul cat de mult ne schimbam fara a ne da seama cat de mari sunt schimbarile iar noi suntem atat de preocupati sa ne gandim la viitor incat uitam prezentul,trecem peste atat de multe detalii,atat de mici dar atat de importante..viata se scurge ,eu o iubesc,o traiesc si cred ca este atat de frumoasa indiferent de banii din cont,rata la banca,pensia,masina din garaj ,este de nepretuit si de neoprit. 2012 va fi un an al implinirilor pentru mine pentru ca vreau sa imi urmez visele ,vreau sa nu mai actionez in functie de parerea celorlaltor persoane despre mine vreau sa fiu eu . Vreau sa traiesc secunda cu secunda.

Un zambet in dar

O fapta buna dar atat de mica..

Impreuna cu mai multi colegi si domni profesori am vizitat copii din Virtop,Virtop este un satuc la o margine de deal p.s "parasit".
Aici oamenii traiesc muncind pamantul,practic asta e viata lor si singura lor sursa de venit .Copii au o scoala formata din doua camere intr'una gradinita si in cealalta "scoala" .
Speram ca le-am daruit un zambet.
La sosirea noastra ,copii ne-au intampinat cu felicitari lucrate de manutele lor si ne-au colindat cum au stiut ei mai bine.
In privirile lor se citea bucuria,prin noi au primit un cadou de la Mos Nicolae,un cadou ce cu siguranta i-a facut macar putin fericiti,le-au adus o farama de speranta in sufletelele atat de mari si necajite.
Putem face multe lucruri...
Acesti copii au nevoie de ajutor!! Invata in conditii precare iar hainutele sunt mici si uzate,lemne nu mai sunt iar zapada e la usa.Cu ce sa se incalzeasca? Ce sa manance?
Totul se poate schimba prin initiativa noastra..astazi O RAZA ,maine SOARELE!
Sa lasam Sfanta Sarbatoare a Craciunului,a Nasterii Domnului sa patrunda si in inimile lor cu adevarat prin noi cei ce le putem smulge un zambet,noi cei ce le putem lumina copilaria.

Multi,defapt toti acesti copii sunt sarmani,viitorul lor este petecul de paman pentru ei este o bariera la intrarea in oras deoarece nu isi pot permite ce ne putem permite multi dintre noi.Sunt niste suflete de copii inocente care din pacate datorita societatii in care traim acestore li se ofera numai promisiuni . Noi le putem oferi BUCURIE prin aceste ,mici acte de caritate ,mici pentru noi mari pentru ei .

Our Christmas^^

Imi  amintesc cu drag de momentele pline de magie atunci când sărbătorile de iarnă mă "găseau" la ţară ,în Moldova.Aici,ca pe tot teritoriul ţării Crăciunul bate la poarta fiecărui creştin, sărbătorind în funcţie de tradiţiile străvechi practicate şi în zilele noastre.
în Moldova este ceva special în preajma sărbătorilor din prima zi a lunii Decembrie satele capăta farmecul Crăciunului,al iubirii.De cum am intrat în sat coroniţele de brad verzi cu fundiţe roşii agăţate în porţile fiecărei curţi m-au întâmpinat ,pe uliţe mirosul de cozonaci proaspeţi scoşi din sobă îmi aminteau de bunica.De clipele petrecute alături de ea în preajma sărbătorilor de iarnă.Nicăieri nu-i ca acasă la bunici,unde mă întorceam cu dor iar împreună cu dânşii depănam amintirii pe prispă.

Aşteptam cu nerăbdare să gust din fragezii şi aromaţii cozonaci cu cremă de nuci ,însă nu era momentul căci spre Crăciun se pun toate mâncărurile intr-o strachină ,pe prispă sub fereastră şi nimeni nu are voie să guste din mâncare,căci noaptea vine ursitorul,degustă şi atunci îl vezi pe fereastră.în fiecare an de Crăciun toţi membrii familiei se unesc în casă unde închin un pahar de vin cu prilejul Naşterii Domnului.
Bunica păstrează tradiţiile cu sfintenie întrucât în Ajun nu dă nimic din casă şi nici nu împrumută nimic.Pentru ca semintele să rodească ,bunicul pune sub faţa de masă fân pentru ca vitele să mănânce din rodul seminţelor.De Crăciun în fiecare casă focul arde, copii aleargă pe ulite prevestind Naşterea Domnului.Zăpada a îmbrăcat satul în straie albe ,strălucitoare iar fumul din hornuri este purtat de vânt prin preajma caselor dezgolind copacii.Admiram stricteţea cu care bunica postea în ziua de Ajun muncind din zori de zi şi până în noapte negustând mâncare,postul în ziua de Ajun semnifică respectul adus Sfintei Maria, care a trecut prin chinul naşterii Mântuitorului.După cum spunea bunica această zi de post reprezintă o fărâmă de sacrificiu din partea noastră servită lui Dumnezeu.
în Moldova, în special în sate ,pentru oameni Crăciunul reprezintă cel mai important moment al anului în care se naşte Iisus,ei pregătesc din timp bucate specifice ,colinde,dansuri populare străvechi şi ţinând superstiţiile de demult rămase şi astăzi vii şi atât de frumoase întrucât în fiecare casă un membru al familiei merge la colindat  trimiţând vestea bună pentru spor..
în odaia bunicii mâncarea întinsă sub fereastră ,sarmalele,friptura de porc mirosind a foi de dafin,mămăliguţă fierbinte şi tradiţională tochitură cu brânză de burduf,turtele, cârnaţii ,tobă şi nelipsită răcitură.
Tot ce se pregăteşte de Crăciun este pe baza de carne de porc găsită în casele ce păstrează tradiţia.Porcul se sacrifică în ziua de Ignat în timpul unui ritual specific zonei.
Lângă mâncarea caldă şi proaspăt mirositoare bunică scoate tradiţionalul cozonac fraged şi pufos preparat din aluat însemnat cu semnul Sfintei Cruci,ce semnfica sfinţirea bucatelor.
Privind în ochii ei îmi dau seama de imensa fericire din sufletul ei cauzată de această sărbătoare,atribuţiile femeii în Moldova de sărbători sunt întocmai îndeplinite pentru sporul anului viitor .în fiecare an casa bunicii are acel miros,acea atmosfera ce te face să simţi cu adevărat Crăciunul,se făcea târziu,priveam focul arzând şi fulgii de nea acoperind fereastra,bunica se pregătea de întmîpinarea colindătorilor cu nuci mere şi vin fiert.
E o tăcere copleşitoare ce mă face să tremur de emoţie,este spiritul Crăciunului ce îl găsesc de fiecare dată în sânul bunicilor de la ţară,mâinile lor calde îmi mângâie chipul îmbujorat de căldura sobei.

Se aud clopoţeii,paşi repezi scârţăind pe zăpada moale .Sunt colindătorii îmbrăcaţi în straie de sărbătoare ,haine populare specifice zonei ,sunt vestitorii ce ne încântă cu minunate cântece de stea,viflaeemul,pluguşorul,sorcovă,vasilica,jocuri cu măşti,benzi,teatrul popular ,dansuri (căluţii.căluşarii) cu o poftă de joc şi sete de cântat uimitoare,prin glasul lor puternic Iisus intră în inimile noastre. Privirea bunicii îmi transmite un sentiment de melancolie ,în ochii ei se reflectau vremurile de demult ce parcă ar vrea să le învie,parcă ar mai vrea şi ea să cutreiere uliţele satului racindu-şi vocea cu atâta nerăbdare,dar priveşte cu lacrimi în ochii şi se bucură de sosirea tinerilor şi nepoţilor ce o colindă.
Colindătorii transmit vestea cântând şi vestind până în vârful dealurilor,până la poalele muntiilor,nu lasă casa în care să nu răsune glasul lor şi să aprindă văpăia în sufletul sătenilor.
Iisus este în casa noastră,ei l-au adus iar pentru asta sunt răsplătiţi cu nuci,mere,cozonac, o cana fierbinte de vin cu scorţişoară şi împlinirea misiunii de a aduce vestea cea bună.
în sat se aude glasul căluşarilor şi ecoul clopoţeilor ,e sărbătoare ! Brazii sunt la fereastră încărcaţi cu bomboane,mere şi portocale veşnic verzi simbolizând viaţa iar copii pe sănii răspândesc datina prin colinde şi urări de sărbători,nu mai contează frigul,nu mai contează trecerea timpului,în sufletul lor e fericire ce o exprimă prin colinde.
Alături de bunicii din Moldova mă regăsesc în vremurile de demult din care dăinuiesc aceste minunate tradiţii,zona în care Crăciunul căpăta viaţa,în care toate lucrurile rele sunt lăsate în urmă ,în care Iisus intra în sufletele noastre reîmprospătându-ne sufletele dupa un an plin şi dăruindu-ne harul Naşterii.

Este o mare bucurie că în unele zone ale ţării încă se mai păstrează aceste datini care ne ajută să înţelegem această superbă sărbătoare.este o bucurie că magia nu a dispărut că încă mai dăinuieşte în sufletele oamenilor.Că odată cu trecerea timpului în sufletele noastre tradiţiile străbune rămân veşnic vii.

1 Decembrie candva..

România este patria noastrã şi a tuturor românilor.

E România celor de demult şi-a celor de mai apoi

E patria celor dispãruţi şi a celor ce va sã vie.

Imi aminteam de 1 Decembrie pe cand strazile erau pline,sarbatori , nimeni nu mergea la munca. In schimb in ultimi ani de 1 Decembrie ,practic este doar o data trecuta in calendar si doar televiziunea mai "tine" sa spunem asa , poate din prea multa saracie sau nepasare..vremurile de demult sunt foarte pretioase, pentru ca in trecut totul era altfel iar 1 Decembrie era o zi unica cu adevarat.

De asemenea tot la tv i-am observat pe stimabili domni Basescu si Boc in toata splendoarea lor si Doamne nu am fost deloc uimita de huiduielile adresate de catre popor in timp ce se depunea coroanele eroilor.

De ce ar trebui sa fiu uimita? In primul rand era un moment de reculegere iar ei strigau ,bai fratilor totusi este timp .si romanu'i roman.:D. Iar in al doilea rand in fiecare zi la tv cel putin la Antena 3 aud critici la adresa domnului Basescu,cu totii stim cine este si ce-i poate capul .
Revenind la 1 Decembrie ,clar nu mai este un 1 Decmbrie in adevaratul sens al cuvantului,oamenilor nu le mai pasa,le pasa cat au crescut  alocatiile,cu cat au scazut pensiile,cat a crescut euro,rata la banca etc. si este normal pentru ca in ziua de azi sunt atat de mari problemele incat ziua Nationala e doar o zi pur si simplu.
 Respect Eroilor ce si-au dat viata pe front pentru Unire!!

La 1918 1 decembrie cu multe sacrificii din partea unor oameni numiti eroi,Romania era in picioare,in anul 2011 1 decembrie Basescu este huiduit ,Doamna Andronescu isi creste familia in Parlament ,Geoana arunca vorbe in vant si loveste in Iliescu.Unde sunt sacrificiile? Adevarul este ca puterea jupoaie Romania ,DAR Romania trebuie sa infloreasca prin resurse propii, pe care le are cu siguranta.

P.s : Romania te iubesc ! DA ,traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul .intrebarea este De ce?